Controlul animalelor salbatice si al reptilelor
Unele animale salbatice reprezinta vectori de transmitere a bolilor si o amenintare directa la sanatatea oamenilor. Cei mai frecvent daunatori din aceasta categorie intalniti in tara noastra sunt: liliecii, iepurii salbatici, serpii, veveritele, vulpile, porcii mistreti etc.
Animalele salbatice pot provoca daune materiale importante in ferme, culturi agricole, zone de recreere si agreement, hoteluri si pensiuni, proprietati private.
Controlul reptilelor
Habitat, dieta si ciclu de viata:
Majoritatea animalelor salbatice din categoria daunatorilor sunt mamifere – nasc pui vii care sunt hraniti cu laptele matern. Reptilele, precum serpii depun oua, care eclozeaza si se nasc puii.
Unele mamifere, hiberneaza pe timpul iernii, altele sunt active tot timpul anului. Un aspect important de mentionat este faptul ca, aceste animale salbatice sunt benefice in mediul lor de viata, deoarece mananca insecte, broaste, melci, etc.si asigura un ecosistem echilibrat. Nu acelasi lucru se intampla si cand ajung pe proprietatile sau facilitatile noastre.
Cum prevenim invaziile de animale salbatice?
Folositi cosuri de gunoi in aer liber rezistente la socuri mecanice. Depozitati cosurile de gunoi departe de proprietati, indepartati dispozitivele de hranire pentru pasari si hrana pentru animale de companie. Toaletati corespunzator copacii si arbustii care trec peste o inaltime mai mare de 2 metri. Construiti garduri sub si deasupra solului. Sigilati punctele de intrare si deschiderile potentiale. Securizati golurile sub punti si verande. Instalati ecrane peste orificiile de aerisire si cosurile de fum. Folositi lumini intermitente sau dispozitive repelente sonore.
Pentru a va proteja proprietatea sunati inspectorul Dvs. ORKIN pentru a va elabora cel mai bun plan de protectie a afecerii si familiei voastre.
Controlul pasarilor
Exista 3 tipuri de pasari daunatoare: Porumbeii (peste 50 de specii), Vrabii (peste 29 de specii), Grauri (peste 25 de specii).
Boli transmise de pasari: Encephalitis, Histoplasmosis, Salmonellosis, Paraziti.
ORKIN tine pasarile la distanta prin montarea de tepi, plase, gel, benzi cu soc electric, sperietori astfel incat sa previna eventualele boli transmise de virusuri si bacterii omenilor si animalelor.
Trebuie sa luam in considerare ca pasarile sunt considerate daunatoare tocmai pentru ca acestea raspandesc boli. Este necesara identificarea si intelegerea corecta a obiceiurilor pasarilor pentru a le indeparta din habitatul nostru.
Controlul albinelor
Specii de albine:
Albinele sunt insecte zburatoare din Ordinul Hymenoptera. La nivel global au fost identificate si inregistrate peste 20.000 de specii. Albinele pot fi negre sau maro cu dungi rosii, galbene sau albastru stralucitor. Megachile Pluto, este cea mai mare dintre acestea, avand 3.9 cm lungime, in timp ce Perdita minima, este cea mai mica dintre albine, avand o lungime maxima de 2 mm.
Cea mai frecventa specie de albine intalnita la noi in tara este Albina comuna, Apis Mellifera sau albina de miere.
Albina comuna este cea mai populara albina, dar cu toate acestea reprezinta doar un mic procent din speciile de albine. Albina, asa cum este denumita popular, este singurul grup supravietuitor de albine din genul Apini. Albina este cunoscuta pentru producerea si depozitarea mierii sau zaharului lichefiat, precum si pentru construirea de cuiburi impresionant de mari folosind ceara secretata de muncitorii din colonie.
Albina este un membru al clasei de insecte Insecta. Aceste insecte sunt membre ale subfamiliei Apinae (aici mai trebuie sa discuti cu Carmen), care produc si depoziteaza zahar lichefiat, altfel cunoscut sub numele de miere.
Aspect
Albinele masoara aproximativ 15 mm lungime si sunt de culoare maro deschis. Albinele sunt de obicei insecte de forma ovala, cu culori galben-aurii si benzi maro. Desi culoarea corpului albinelor variaza intre specii si unele albine au predominant corpuri negre, aproape toate albinele au striatii variate de la intunecat la deschis. Aceste dungi deschise si intunecate servesc scopului de supravietuire a albinei: spre deosebire de alte specii care se ascund atunci când simt pradatorii in apropiere, corpurile viu colorate ale albinei actioneaza ca un avertisment pentru pradatori sau jefuitorii de miere ai albinelor. Au capacitatea de a intepa.
Anatomie
Corpul albinei este segmentat: stingher, picioare, antena, trei segmente de torace si sase segmente vizibile de abdomen.
Capul albinei este format din ochi, antene si aparat de hranire. Ochii includ ochiul compus si ochiul simplu. Ochiul compus ajuta albinele sa inteleaga culoarea, lumina si informatiile directionale din razele UV ale soarelui, in timp ce functia ochiului simplu, numita si ocelli, ajuta la determinarea cantitatii de lumina prezenta. Functia antenelor este de a mirosi si detecta mirosuri si de a masura viteza de zbor. Mandibula este maxilarul albinei, care este folosit pentru a mânca polen, taia si modela ceara, hranirea larvelor si a matcii, curatarea stupului, ingrijirea si lupta.
Toracele albinei este format din aripi, picioare si muschii care le controleaza miscarea. Aripa anterioara, este de obicei mai mare decât aripa posterioara, si o foloseste pentru zbor si ca mecanism de racire, in timp ce acesta din urma este folosita pentru a indeparta caldura si pentru a raci stupul.
Cele sase segmente ale abdomenului includ organe de reproducere feminine la matca, organe de reproducere masculine la lucratoare. (mai trebuie sa discuti si cu Carnen)
Comportament
In salbaticie, stupii de albine sunt adesea localizati in gaurile copacilor si pe crapaturile din stânca. Stupul este facut din ceara din glandele abdominale speciale ale albinelor muncitoare. Lucratorii inghit câtiva fulgi de ceara in abdomen si mesteca acesti fulgi pâna cand ceara devine moale. Lucratorii modeleaza apoi ceara si o folosesc pentru a face celule pentru a forma stupul. Spre deosebire de alte specii de albine, albinele nu hiberneaza in perioadele reci. In schimb, ele ramân in interiorul cuiburilor inghesuite una in celalalta, impartasind caldura corpului si hranindu-se cu alimentele depozitate.
Albinele sunt insecte sociale si traiesc in colonii. Cu toate acestea, manifesta un comportament agresiv in cadrul coloniilor: trantorii sunt alungati din cuiburile lor pe vreme rece, iar o matca uneori va intepa alte matci in timpul luptelor de imperechere pentru dominatie. Desi albinele joaca un rol semnificativ in polenizare si ecologie, trebuie luate masuri pentru a se asigura ca stupii nu exista in imediata apropiere a locuintei dvs., din cauza ca puteti fi intepat.
Contactati intotdeauna un profesionist ORKIN in controlul daunatorilor inainte de a incerca sa eliminati o infestare.
Colonia si responsabilitati
Ca si alte specii sociale, albinele traiesc in colonii de mii de indivizi. Trei tipuri de albine adulte locuiesc intr-o singura colonie: matca, trântori masculi si lucratoare infertile.
In fiecare colonie, exista o singura matca care depune oua, dar sunt mii de muncitoare. Regina albinelor se imperecheaza cu trântori, stabilesc noi colonii si depun oua. Albinele regine depun oua in celulele cuibului, iar când eclozeaza, devin larve. Fiecare colonie contine o singura matca, care este capabila sa produca 2.000 de oua pe zi.
Lucratorii adulti ingrijesc larvele in interiorul celulelor si le hranesc cu polen si miere timp de aproximativ trei saptamâni, moment in care devin adulti. Albinele mature mesteca singure celulele sigilate pentru a iesi.
Trantorii, sau albinele masculi, sunt minoritatea dintr-o colonie si au un singur scop: sa se imperecheze cu matcile de albine virgine. La scurt timp dupa imperechere, trantorii mor.
Desi femelele lucratoare infertile, de obicei, nu isi produc propriile oua si nici nu stabilesc noi colonii, ele indeplinesc câteva sarcini importante. Tinerii muncitori de albine tind sa devina larve, secretând lichid din glandele abdominale. Pe masura ce muncitorii se maturizeaza, ei devin responsabili pentru transportul si depozitarea hranei adunate de trantori. Ca adulti puternici, isi cauta hrana pâna mor.
Distributie
Albinele sunt cel mai vizibil vara si primavara târzie, când noile matci isi parasesc vechile colonii impreuna cu mii de muncitori pentru a construi cuiburi noi. In acest moment, grupuri mari de albine pot fi vazute roiind impreuna pentru a gasi un nou loc de cuibarit. Este nevoie de un roi de aproximativ 24 de ore pentru a localiza un nou loc de cuibarit. In timp ce majoritatea roiurilor sunt inofensive, anumite specii de albine sunt extrem de agresive si pot ataca neprovocat.
Deoarece albinele se gasesc in intreaga lume, natura si comportamentul lor pot varia. De exemplu, in timp ce albinele italiene sunt de obicei mai docile, albinele germane si africane pot manifesta un comportament extrem de defensiv. Cu toate acestea, toate albinele pot deveni defensivee atunci când sunt provocate si pot urmari oameni sau animale la sute de metrii.
Polenizare
De milioane de ani albinele au fost polenizatori majori ai florilor si, prin urmare, plantele care produc florile s-au bazat pe albine. Scopul plantei este reproducerea. Albinele ajuta la realizarea acestui lucru transferând fara sa vrea polenul, spermatozoizii masculini ale unei plante, de la o floare la alta. Fara polenizare, multe plante nu ar fi capabile sa procreeze si in cele din urma ar muri.
Oamenii beneficiaza de aceasta relatie prin productia de recolte si miere. Multe dintre culturile consumate de oameni sunt polenizate de albine. Multi cultivatori mentin colonii de albine melifere tocmai din acest motiv. Fara polenizare, plantele nu ar produce fructe si legume. Pe lânga polenizare, albinele extrag nectarul impreuna cu polenul din flori. Nectarul este transportat inapoi la cuib unde, printr-un process complex, este transformat in miere.
Dansul albinelor
Exista doua teorii majore cu privire la modul in care vânatorii de albine de miere comunica cu ceilalti lucratori despre o noua sursa de hrana: dansul albinelor si mirosul. Desi exista dovezi stiintifice care sustin fiecare afirmatie, dansul albinelor este mai larg acceptat. Limbajul dansului combina dansul si mirosul ca mijloc de comunicare al albinelor, in timp ce teoria senzoriala de miros sustine ca recrutarea albinelor se bazeaza exclusiv pe mirosul floral. Dansul albinelor joaca un rol important in supravietuirea speciei: a fost parte a coloniilor de ani de zile si a ramas una dintre cele mai importante metode folosite in cautarea hranei.
Dansul albinelor este o modalitate prin care albinele pot comunica intre ele. O albina care descopera o noua sursa de hrana va spune altor albine despre locatia sa prin dansul albinelor. Când o albina lucratoare se intoarce dintr-o sursa abundenta de hrana, ea va dansa in interiorul cuibului lor intr-un cerc.
Exista doua tipuri principale de dansuri ale albinelor: dansul in cerc si dansul ‘’clatinat’’. Dansul in cerc, asa cum indica si numele, este o miscare in cerc. Acesta este folosit pentru a indica ca sursa de hrana se afla la mai putin de 50 de metri de cuib. Dansul ‘’clatinat’’ este un model in forma de opt, in timp ce albina isi clatina abdomenul si este folosit pentru hrana aflata la o distanta de peste 150 de metri. Distanta exacta poate fi comunicata in functie de durata dansului. Un dans mai lung indica o distanta mare.
De asemenea, albina lucratoare care danseaza poate indica directia cu dansul clatinat si se va misca in raport cu pozitia verticala a soarelui. Gradele la dreapta sau la stânga verticalei indica directia alimentelor. De exemplu, daca dansul albinei este rotit cu 30 de grade spre verticala, atunci hrana va fi gasita la un unghi de 30 de grade fata de cuib in raport cu verticala soarelui.
Acest limbaj este inteles de oameni, iar cercetatorii determina eficacitatea masurând cantitatea si calitatea noului polen si nectar adus in cuib. Cu toate acestea, anumite caracteristici ale acestui limbaj de dans, inclusiv faptul ca albinele inteleg tiparele de dans chiar si in intuneric, nu sunt inca intelese.
Informatii suplimentare
Albinele pot produce cantitati substantiale de miere. Ca polenizatoare, albinele sunt esentiale pentru mediu si pentru aprovizionarea cu alimente. Din pacate, ele pot deveni si o amenintare medicala si structurala daca se cuibaresc lânga oameni si cladiri. Albinele si alti polenizatori sunt protejati de legislatia statala, asa ca daca o infestare ar avea loc in sau in apropierea unei locuinte, consumatorii ar trebui sa ia in considerare contactarea unui apicultor local pentru a muta cuibul. Un apicultor poate evalua situatia si poate determina daca este fezabila indepartarea cuibului. Acesta poate fi un proces complex, mai ales daca cuibul este mare. Pentru mai multe informatii despre relocarea cuiburilor de albine, contactati un apicultor local, o societate de stupine sau specialistul Dvs. ORKIN.
Ce face Orkin?
Este important sa identificati in mod corespunzator speciile care traiesc in apropierea proprietatii Dvs., deoarece albinele sunt adesea confundate cu viespile, iar fiecare specie necesita metode de tratament unice.
De asemenea, este necesar sa se cunoasca strategii eficiente de aplicare, precum si limitarile si pericolele asociate fiecarei metode. La noi in tara, sunt necesare licente speciale pentru tratarea infestarilor cu albine.
Singura modalitate de a scapa o proprietate de albine este eliminarea completa a stupului. Din motive de siguranta si eficienta, contactati specialistul Dvs. ORKIN pentru gestionarea problemelor cu albinele.
Controlul cartitelor
Cartitele sapa tuneluri folosind cele doua labe mari din fata pentru a excava pamântul si pentru a simti isi folosesc botul si mustata. Din cauza absentei luminii in conditiile lor de viata, cartitele au o vedere foarte slaba, asa ca foarte rar veti vedea activitatea cartitelor deasupra solului.
In special in zonele rurale, cartitele pot provoca daune considerabile gradinii/gazonului prin formarea de tuneluri prin sol si musuroaia la suprafata. Cand sunt infestari puternice, solul poate deveni instabil, iar gaurile aparute pot dauna fundatiilor proprietatii tale, si creeaza riscuri de siguranta.
Pentru probleme cu cartitele conteaza specialistul ORKIN.
Tratamente fitosanitare
Omizile defoliatoare produc pagube importante la arborii izolati din zonele urbane sau aliniamente stradale, in padurile de stejar, arborii ornamentali, trandafirii si chiar livezile de pomi fructiferi si arbusti fructiferi neingrijite. Dintre acesti daunatori enumeram doar cativa care sunt mai des intalniti in arealul nostru.
Omida paroasa a buxusului (Cydalima perspectalis) este un daunator cu 2 sau 3 generatii pe an, deosebit de periculos pentru buxus prin raspandirea rapida si agresivitatea cu care ataca aceste plante. Larvele care ataca speciile de buxus au culoare verde cu linii si puncte longitudinale negre si perisori de-a lungul corpului.
Larvele se hranesc cu frunze, producand uneori chiar defolierea totala, conducand la uscarea si pierderea plantei. Devoreaza masiv din interiorul plantei spre exterior. Larvele mici se hranesc cu partea superioara a frunzei iar larvele mari mananca complet frunzele. Ierneaza in stadiu de omizi mici protejate de tesuturi de matase pe frunze si ramuri, iar primavara isi continua dezvoltarea. Atacul masiv al omizii paroase la buxus poate conduce la debilitarea sau chiar uscarea plantelor atacate.
Alte omizi defoliatoare care ataca arborii si arbustii decorativi si fructiferi, identificate in tara noastra, sunt: Fluturele cu abdomen auriu (Euproctis chrysorrhoea), Molia frunzelor (Yponomeuta malinella), Omida paroasa a stejarului (Limantria dispar).
Acestea produc atac in stadiul de larva. In primele faze traiesc grupate formand cuiburi specifice, dupa care larvele parasesc cuiburile si incep sa se hraneasca cu frunze producand o defoliere puternica a pomilor. La invazii mari, pomii si arborii pot fi complet defoliati, iar productia compromisa. Atacurile repetate duc la distrugerea pomilor. La trandafir larvele speciei Limantria dispar distrug aparatul foliar, mugurii si florile. Pentru limitarea pagubelor se aplica tratamente foliare la aparitia primelor larve.
Pentru probleme cu omizile conteaza specialistul in ORKIN.